Iată că după gripa aviară, cea care a dus la sacrificarea a zeci de mii de păsări, după gripa aviară, cea care băga alarma în toate canalele de televiziune dacă pe câmp era găsită o cioară moartă, pentru că ălea, ciorile, nu mureau niciodată decât dacă erau atinse de gripa aviară. După acea pustiitoare și ucigașă gripă care a impus la noi măsuri ferme și hotărâte de s-a intrat cu cuțitele până și în gospodăriile țăranilor ca să le omoare de-a valma toate orătăniile pentru că toate ar fi putut fi afectate de gripa aviară, gripă data dracului ce se putea extinde (Doamne, ferește!) la țările membre U.E., ălea de-adevăratelea. Deci, după gripa aviară iată că veni pe la noi încă o gripă, una nouă și neauzită până acum, dar la fel de a dracului, gripa africană porcină, care n-ar fi venit din Africa, ci de undeva din Ucraina, de la Cernobîl.

Adevărul e că România începuse să aibă prea mulți porci. Da, prea mulți porci erau în România. Porci care își luaseră nasul la purtare. Porci care stopau importurile din U.E. Porci care nu mai mâncau borhot și coji de cartofi ca toți porcii cumsecade. Porci care visau numai la jir, la ghinde, la alune de pădure. Adică voiau păduri. Visau la alge marine cu miros de gaze naturale și de petrol. Visau la grâu, la porumb și la alte cereale pe care nici inundațiile nici seceta nu putuseră să le stârpească. Porci care voiau șosele ca să se plimbe în voie printre ceilalți porci din U.E. Porci care se înmulțeau, se înmulțeau și nu se mai opreau decât în vârful creșterilor din jur, ale P.I.B.-uri porcești. Nu, era clar pentru toată lumea avizată: prea mulți porci care ar fi putut fi infestați cu virusul gripei porcine. Era normal și era necesar ca porcii din România să fie sacrificați.

Și românii nu vor mai avea de acum încolo porcării în țara lor? Ba, da, cum să nu? Păi, nu e România membră U.E.? Uite, câte țări din U.E. stau cu porcii la granița noastră gata să ni-i aducă pe ai lor, să înlocuiască porcii românești care au trebuit să fie sacrificați pentru că erau sau, mă rog, ar fi putut fi infestați cu fel de fel de boli cărora, pentru simplificare li se zice gripa porcină, o gripă care nu are nici tratament, nici măsuri de prevenire, nici posibilități de diagnosticare precisă, adică nu prea se știe exact ce e cu ea, dar e sigur că e periculoasă, atât de periculoasă că lanurile de porumb prin care au trecut porcii mistreți (oricât de mistreți ar fi ei tot porci rămân) trebuiesc arse. Arse ca pe vremuri când năvăleau turcii în țară. Arse pentru că ați văzut cât a crescut porumbul anul acesta? Intri cu calul în lanul de porumb și nu te vezi nici din satelit. Dar, să lăsăm porumbul la o parte pentru că aici e vorba despre porci. Deci, orice s-ar întâmpla, românii nu vor duce lipsă de porci, doar că pe cei străini va trebui să-i cumpărăm, să-i plătim, iar plata va fi, desigur, ceva mai mare decât cheltuielile pe care le aveam cu porcii noștri naționali. Vom avea însă porci aflați dincolo de orice bănuială.

Pe de o parte poate că nu este atât de rău să ne sacrificăm toți porcii, deși mi se poare o sarcină imposibilă. Vom putea face și noi o comparație între porcii români și porcii străini. Dacă vom auzi de azi înainte vreun grohăit vom ști că vine de la un porc importat din U.E., de unde noi importăm fără taxe vamale cam orice, și sare din ocnele românești și roșii din Lunca Dunării și cartofi de la Lungulețu și grâu din Câmpia Română și pepeni de la Dăbuleni și vinuri de la Murfatlar și oțeluri de la Galați și ciment de la Fieni și... și ce mai vreți dumneavoastră sau ce nu mai vreți că tot nu vă întreabă nimeni.

Măcar s-o fi terminat cu gripele? Or mai fi și alte gripe de venit? Câte și până când? Gripele dracului, că acum s-au găsit toate să vină pe capul nostru, acum că intrarăm și noi în rândul lumii, în U.E., că înainte nici nu aveau habar de noi, trăiau în nimicnicia lor negripată și orătăniile din bătătură și porcii din cocinile românești și nici lanurile de porumb nu trebuia să ni le ardem.