Se pare că Moscova nu poate ceda Chişinăul; are aici nişte restanţe pe care vrea să le recupereze. Şi cand e momentul cel mai bun dacă nu în preajma alegerilor parlamentare, atunci cand partidele îşi caută sprijin politic atat pe interior cat şi pe exterior. Cu siguranţă, toţi liderii politici vor încerca în aceste pregătiri către alegeri să-şi ataşeze poze cu diverse personalităţi politice convenabile lor. Să ne amintim de scrutinul electoral din 2014, cand amenințările anterioare ale Kremlinului n-au prea înfricoşat moldovenii. Rezultatul alegerilor parlamentare din noiembrie 2014 au demonstrat atunci că moldovenii au ales Europa. Mai mult de-atît, partidele pro-europene obținuse majoritatea necesară pentru a forma şi un nou guvern. Că nocturn, că prin trădări, că... la deal sau la vale, precum se vehiculează şi până astăzi, e o altă temă de discuţii. Pană la urmă, politica e arta compromisului şi a negocierii.

Cât de hotărâtă este Rusia de a menține fostele republici sovietice pe o lesă, ne-am convins în toţi anii de „independenţă". Kremlinul a încercat în Republica Moldova o varietate de scenarii: de la sprijinul armat a separatismului (de la începutul anilor ',90, o parte a Moldovei, Transnistria, este sub controlul regimului sprijinit de Moscova și necontrolat de Chișinău) șantajul cu gazele, expulzarea în masă a cetățenilor moldoveni aflați în Rusia sau impunerea unui embargou pe mărfurile moldovenești. Lumea sa uitat la toate acestea indiferentă. Cu toate acestea, Rusia niciodată nu intervenise atât de activ în campania electorală precum înaintea alegerilor parlamentare din 2014. Însuşi Putin a făcut acest lucru, personal, acceptand în Kremlin pe liderii Partidului Socialiştilor pro-Kremlin, Igor Dodon și Zinaida Greceanîi. Vestita fotografie cu Putin și mereu prezentă în mass-media rusă,a devenit pentru socialişti atu-ul principal în lupta electorală pentru voturi.

Moscova indica în mod direct spre Dodon - care acum e şi preşedintele Republicii Moldova - ca spre un politician care ar putea realiza cu ușurință ridicarea embargoului rus și va fi de acord să scadă prețul petrolului și gazului rusesc. Cu toate acestea, trucurile Moscovei nu au funcționat. Dodon și Grechanaia puteau obține putere în țară întrun singur caz: dacă Rusia ar fi trimis „oamenii verzi"... După alegerile parlamentare din noiembrie 2014 majoritatea le-au oţinut democrații pro-europeni susținuți de politicienii occidentali care în ultimele luni în prag de alegeri, vizitau des Republica Moldova. Și acest lucru, fără îndoială, a fost un mare succes. Mai ales pentru că Rusia, în special introducand embargo-ul, impunea Republicii Moldova să plătească scump pentru ambițiile pro-europene. Singura întrebare rămasă era: ce vor face democrații cu victoria lor. Dacă vor efectua reforme, dacă vor elibera țara de corupție, vor înfrânge sărăcia, vor îmblînzi oligarhii ce guvernează țara, atunci Moldova va începe să iasă din groapă, să-şi sporească bogăția și să consolideze democrația. Pentru fostele republici sovietice, precum Belarus sau Armenia, care au acceptat voluntar să intre sub aripa rusă, acest lucru posibil, a servit ca un exemplu care, în faţa lui Putin poate nu doar rezista, ci și, cu sprijinul Occidentului, se poate câștiga. De o asemenea Moldovă Kremlinul se temea.

Astăzi democraţii moldoveni au dat-o pe una-Pro-Moldova, cică o cale pe-a patra bandă. Joaca la două capete a guvernării actuale din Republica Moldova nu mai prinde nici la Vest, nici la Est. Joaca de-a U.E. nu mai place Bruxelles-ului, iar direcţia, chiar şi camuflată, cică spre Europa, nu place Moscovei. În prag de noi alegeri, partidul de guvernămînt nu prea are de ales, cercul s-a îngustat. Şederea pe două scaune nu poate aduce beneficii politice. Acum, dacă democrații moldoveni nu reușesc, tot ei impuşi de Moscova, atunci Putin va lansa imediat o contraofensivă pe acest front. Deci, războiul pentru Moldova nu s-a terminat încă...