Statisticile arată faptul că înainte de un război devastator, cât și după acesta, se nasc în mod majoritar numai băieți. Mirarea noastră denotă o necunoaștere, sau o proastă înțelegere a mediului în care trăim. Natura sau divinitatea care ne-a creat se manifestă în permanență că o entitate inteligentă și echilibrată, cu toate că noi persistăm în credința că totul este întâmplare și hazard și că trebuie controlat de mințile noastre limitate. Cu cincizeci de ani în urmă viețuiau pe planetă în jur de trei miliarde și jumătate de persoane. Acum ne-am dublat, grație medicinei, condițiilor de viață și lipsei unor conflagrații majore care să poată ține în frâu creșterea demografică. Au fost stopate epidemiile majore, pierderea de vieți omenești, a fost redusă doar la evenimente locale, etc. Natura, pe care noi continuăm s-o credem oarbă și surdă, capătă forme din ce în ce mai sofisticate de a „grebla” densitatea și de a o distribui mai echilibrat. Religiile sunt, în cazul acesta, doar instrumente pentru realizarea unor scopuri care nu mai au nici o legătură cu morala umanitară. Copilul care se naște din viol nu este cu nimic inferior celui născut din moralitate. La om, înstinctul sexual funcționează paralel cu înstinctul de procreere. Combinându-le, aceste două instincte pot crea catastrofe la fel de mari ca și atunci când le-am separa, eventual eradicând unul dintre ele. Societățile unde opulența a devenit normalitate pierd înstinctul de procreere, fapt care duce la o scădere dramatică a demografiei. Natura crează astfel reechilibrări care nouă ne pot părea anormale. Apar în creierele noastre, pe de o parte, tendințe așa zise aberante, pe de altă parte, spaime penibile și lupte acerbe pentru menținerea unei normalități care nu mai este normală de multă vreme.

Cred cu tărie că numărul mare de „perechi” homosexuale este o urmare a creșterii demografice scăpate de sub legile de conviețuire pe pământ. În zadar învinuim o gândire în continuă evoluție, care nu face altceva decât să motiveze transformări nefirești pentru noi, dar obiective. Sunt zone pe pământ unde poligamia este admisă, din motive obiective - trei frați care se căsătoresc cu aceeași femeie, sau bărbați care relaționează marital cu mai multe femei. Perversiuni, ar spune comentatorul limitat la propriile sale cunostiinte sau experiențe! Și totuși, vorbim despre realități acceptate, acolo unde există, în ciudă unor precepte ale moralității noastre limitative.

Cred cu tărie că extinderea homosexualității pe planetă noastră este o urmare a eșuării încercărilor repetate de a stopa creșterea demografică prin metodele anterioare - contracepție, limitarea numărului de copii prin lege, lămurirea populației, articole cu privire la împuținarea hranei, încălzirea globală, etc. Intervenția umană aici, s-a numit cândva nazism sau comunism. Cred cu tărie că toți aceia care propagă în masă „idei moderniste” și „decadente”, nu sunt decât pioni, marionete ale unor comandamente majore menite să protejeze specia umană de la colaps. După cum cred că această specie nu este sortită să dispară astfel, ci să se reînoiască prin selecție naturală, așa cum numai natură creatoare poate să facă.

În mod concret, nu am înțeles niciodată homosexualitatea, nu subscriu nici la ideea de unisex, a confundării dintre plusul și minusul acumulatorului, nu susțin uniformizările gratuite, dar cred că realitățile impuse de natură sunt infinit mai puternice decât vocile unora ca noi, creații ale aceleiași naturi atotputernice, ale aceluiași Dumnezeu.

Nota redacţiei:

Actor şi regizor de elită din generaţia de aur a patrimoniului naţional, Florin Zamfirescu a intrat pe primul loc la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie Ion Luca Caragiale din București la Facultatea “Arta Actorului”, clasa Profesor Constantin Moruzan, absolvind-o 1971 ca șef de promoție. Fiind repartizat la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, s-a mutat după doi ani la București, în noiembrie 1973, la Teatrul Giulești, actualmente Teatrul Odeon. Între anii 1991 și 1994 a funcționat ca director adjunct artistic al acestui teatru. Începând cu 1996 și până în prezent lucrează la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică București (cunoscută și sub acronimul UNATC) ca profesor universitar. A fost rector al UNATC din ianuarie 2000 până în 2008. În paralel cu aceste activități, și-a continuat activitatea de actor de scenă și film, respectiv ulterior de regizor de teatru, din 1974 până în prezent. Continuare, în link:

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Florin_Zamfirescu