Ne găsim într-un moment crucial din istoria ţării noastre care a cunoscut perioade de războaie şi tensiuni interne. Provinciile româneşti de odinioră, ingenios divizate administrativ de cerinţele momentului istoric, erau aruncate sub controlul puternicilor vremii, care trăiau în huzur şi împărţeau poporului tirania fiscalităţii şi a sărăciei prin complicitatea argaţilor locali... ca şi astăzi, de altfel! Diferenţa faţă de acele timpuri rezidă în faptul că astăzi, românii au posibilitatea să se autoexileze în Occident. La adăpostul bramburelii unei naţiuni lipsite de lideri competenţi, de proiecte viabile şi a cărei busola a încetat să mai indice „nordul", ţara întreagă este jecmanită, deopotrivă, de străini şi politicienii autohtoni, aliaţi prin interesul câştigului sigur şi rapid. În timp ce personajele tranziţiei noastre interminabile se sfâşie între ei printre pupitre şi microfoane, românii sunt lipsiţi de minima asitenţă juridică, socială, cad pradă traficului internaţional de persoane, sunt batjocoriţi, înşelaţi şi istoviţi de precarietatea situaţiilor pe care le acceptă în lupta disperată pentru supravieţuire. Exodul sirienilor ne impresionează, dar pe acest fond se promovează interese oculte cel propriu ne lasă indiferenţi pentru că el este invizibil şi nu este de notorietate, îl cunosc doar familiile ai căror copii sunt pe drumuri şi printre străini. Capitalele Europei sunt ticsite de românce care, lipsite de locurile de muncă din ţară, excluse din statistici şi abandonate de politicieni, au fost lăsate în voia sorţii, iar acum îşi vând trupul străinilor.

Nicicând istoria contemporană a României nu a cunoscut amploarea unui asemenea fenomen. România este divizată şi prin creşterea distanţei dintre categoriile sociale, iar cei plecaţi în afara graniţelor ţării sunt mai dispersaţi ca oricând. Cei rămaşi acasă se tem să ne ceară ajutorul, iar noi n-am învăţat şi nu ştim, încă să-l oferim. Ei ştiu că plecarea noastră este motivată, dar, fapt real, am lăsat în urmă familii dezmembrate, lipsite de repere într-o societate dezumanizată. Este imposibil de acceptat şi împotriva celor mai elementare norme morale şi civice ca într-o Românie „europeană" să existe sate neelectrificate, localităţi din care canalizarea şi apă potabilă lipsesc. Deficitul de medici - şi ei obligaţi să-şi practice profesia pe meleaguri străine -, şi poliţişti nu apar în discursurile politicienilor, mult prea ocupaţi cu asiguararea bunăstării personale şi a familiilor lor. Micii meseriaşi, profesioniştii necesari pentru existenţa unei dinamici economice şi sociale de proximitate, adevăratul motor al societăţilor vii şi avansate, vector de echilibru şi armonie civică s-au „volatilizat". Incompetenta clasa politică actuală şi-a creat propriile găşti de golani deveniţi lideri peste noapte, diletanţi de carieră care n-au ezitat să ne împroaşte cu noroi, să ne vâre degetul în ochi de la distanţă, să ne ponegrească fiinţele dragi rămase acasă. Numai înţelegându-ne, iubindu-ne şi unindu-ne vom forma acea forţă socială necesară, capabilă să răstoarne starea de lucruri actuală care ne-a fost impusă de voturile câştigate pe mici şi bere! Numai împreună vom putea recupera o Românie frumoasă în care experienţă noastră de viaţă să prindă contur. Dezbinaţi, rămânem asemenea firelor de praf, plimbate de colo până colo de cea mai mică suflare de vânt! Sunt sigur că putem re-construi ţara, pentru că există oameni care gândesc ca mine, iar pentru o nouă Românie, este nevoie de voinţă, tărie şi determinare, atribute pe care românii le au, altfel nu ar fi supravieţuit în aceşti 26 de ani de batjocură.

Am suportat destul efectele nocive ale răutăţii, mârşăviei, laşităţii şi lăcomiei profitorilor. Românii au răbdat destul! E timpul că vocea lor să fie auzită ! E timpul românilor care cred într-o alfel de Românie, cu cetăţeni demni, puternici şiluptători. E timpul să strigăm la unison: putem învinge! Ne vrem copiii înapoi! Ne vrem familiile reunite nu doar de sărbători, dorim să fim stăpâni la noi acasă, destul ne-au condus alţii, străini de Glie, Neam şi Credinţă! Cunosc opinia multora care afirmă că nu se poate schimbă nimic, că doar bunele intenţii şi atitudinea pozitivă nu sunt suficiente. În timpuri de jale şi prigoană haiducii formau rezistenţa, arma eficace împotriva tiraniei şi a corupţiei. Lupta lor asigura pemanenţa spiritului şi al fiinţei naţionale. Dacă dorim ca în următorii ani să mai existăm că naţiune, cei aflaţi în afara graniţelor geografice oficiale ale României suntem datori să ne implicăm nu doar prin sprijinul material trimis celor de-acasă, ci direct, prin participarea la viaţa politică a ţării. Putem să le dăm încredere celor de acasă, să le insuflăm speranţa schimbării pozitive, să-i convingem că împreună putem readuce naţiunea la locul ce i se cuvine între popoarele europene, că nimeni nu ne dă dacă noi nu cerem. Nu putem fi învinşi înainte de a lupta, tot aşa cum nu putem muri înainte a fi trăit, ascunzându-ne frustrările, prin nepăsare şi indiferenţă.

Clasa politică actuală nu ne reprezintă! Este o mafie politică alcătuită din cetăţeni „români" doar cu buletinul. Am străbătut drumurile Europei, i-am traversat frontierele, am fost martor al umilinţelor la care sunt supuşi românii, cărora li se cer bani, sunt verificaţi în mod umilitor. Am fost maertor al ruşinii şi furiei pe care o simt, motiv pentru care mulţi prezintă documentele de identitate cu emblemă ţării cu susul în jos. Politicienii, în schimb, la trecerea frontierelor arborează infatuarea, iar la adăpostul imunităţii diplomatice, flutură paşaportul cu emblemă unei ţări bolnave, sărăcite, marginalizate şi cu viitor incert. Tragedia de la „Colectiv" - o altă „oportunitate" a profitorilor momentului a fost manipulată şi, din supapă de evacuare viselor trunchiate şi a frustărilor acumulate, a folosit altor scopuri. Nu putem permite ca aceste morţi să se irosească în zadar precum evenimentele din decembrie 1989. Nu trebuie să mai tolerăm injustiţia de a fi conduşi de o clasa politică putredă, aservită intereselor altora. Ajunge atâta suferinţă şi umilinţă ! A sosit timpul să ne recăpătăm demnitatea ca popor, să avem tăria de a spune lucrurilor pe nume celor care ne vor cu căluş în gură şi buni numai pentru a plăti impozite, iar ei să huzurească în paradisuri tropicale.

Mesajul meu se adresează tuturor celor care simt şi gândesc româneşte: îi chem pentru a ne face auziţi ca o singură voce, pentru a arată că ne pasă, că suntem patrioţi şi că putem reconstrui o ţară într-o Europă care să fie obligată ne asculte şi să ia în seamă poporul român! Un popor milenar şi european, o entitate ce înseamnă mai mult decât o statistică rece, pe o coală de hârtie!