M-am gândit deseori, încercând să găsesc o motivație, o cauză, când prestația managerului unei țări, fie președinte sau prim-ministru, este ineficientă, inadecvată sau, după unii specialiști, îngrijorătoare. Care să fie mobilul eșecului, sau, mă rog, neatingerea performanței estimate? Putem să o atribuim, doar deciziilor de natură subiectivă, personală? Așa ar putea fi explicată incompetența managerului unei țări? Sau, poate, conjunctura geopolitică, obiectivă, nefavorabilă care a generat starea de fapt negativă? Iar, în condițiile geopolitice actuale, de ce nu am lua în calcul presiuni oculte, chiar influențe de natură externă a managerului. Eu cred că oricărei din aceste cauze, nefavorabile, un manager trebuie să le găsească soluții adecvate pentru a scoate firma dintr-un posibil faliment, utilizând resursele materiale și umane în cel mai eficient mod. Acest comportament, la o altă scară, desigur, este obligatoriu și pentru un Președinte de Republică, cum ar fi cel ales de popor, din țara mea, România.

Vă spun sincer, că sunt filogerman, că învățasem limba germană la facultate, că nu sunt străin de Faust a lui Goethe, de Hoții lui Schiller, de Dialectica lui Hegel de Etica lui Schopenhauer și sigur, vreo simfonie de a lui Beethoven mi-a mângâiat auzul și sufletul. Părerea mea despre nemți era formată. Apoi, vorba ardeleanului: „neamțu´ e neamț, se ține de cuvânt" sau „românii au de toate, dar nu au nemți", inducând în „masse" seriozitatea germană, așa că l-am votat Johannis Werner Klaus pentru a deveni „președintele meu" - vorba unui analist politic! Credeam că gena sa ariană îl face mai chibzuit, serios, deși mai lent, chiar credeam în „lucrul bine făcut"!

Nu l-am votat pe Victor Ponta, deși era mai instruit, mai inteligent, probase că este bun prim-ministru, îi imputam comportamentul de Playboy, de baschetbalist sau copilot de raliu; mi se părea un tânăr încă imatur politic, pentru o asemenea funcție. Cu votul meu, Klalus Johannis a devenit președinte, și, speram, ca încet-încet, să elimine rămășițele băsiste, care l-au slugărit grețos pe matelot, comițând abuzuri evidente, și să aducă în staff-ul său oameni competenți, corecți, activi și buni români. Mizam și pe comportamentul „firesc" al unui alogen, față de etnia pe care o conduce. Îl știți? Întotdeauna, acesta devine atașat etniei majoritare, simulând că a devenit slujitorul lor, dorește să obțină încrederea acestora, mai ales în declarații, chiar cu accente de fals naționalism, să demonstreze celor care l-au ales că le reprezintă interesele. E un fenomen cert constatat de sociologi și psihologi. O falsă loialitate.

În anul 2014 apare, la editura Curtea Veche cartea-program „Pas cu pas". O cumpăr și o studiez. Îmi zic: votul meu a mers unde trebuia. Un sfert din carte se referă la „Decizii pentru viitor" sau „Idei în acțiune. Lucrul bine făcut." Subiecte de interes național tratate extensiv, precum: „Un proiect de anvergură: prosperitate și respect pentru lege; Un președinte mediator și echilibrat. Un nou model de conduită publică", „Reforma sistemului de educație" sau România lucrului bine făcut" - erau deziderate pe care de mult le așteptam. O fi bine, îmi zic. Proiecte mărețe! Așa că îl monitorizez - să nu zic, „urmăresc", cuvânt compromis de Securitate - pentru a ști, dacă în activitatea de președinte, își respectă mandatul, cum scrie la Constituție; totodată mă informez și de trecutul său.

De departe, constat cu regret, că Președintele nu e personajul sperat de mine, care mi-a smuls votul! Este implicat în cauze ilicite imobiliare, Agenția Națională de Integritate îl trimite în judecată pentru incompatibilitate, iar o instanță civilă, îl deposedează de un imobil, constatând că îl dobândise ilicit, prin fals și uz de fals. Aproape că l-aș exonera de aceste fapte - gândeam eu vinovat - că au mai fost și alții cu asemenea acuze, numai să conducă bine țara și să remedieze, „pas cu pas", nenorocirile produse de Băsescu.

Apoi, o altă „descoperire", mă întristează. Se presupune că Președintele meu ar fi sprijinit dobândirea ilicită a unor imobile în beneficiul Forumului Democrat al Germanilor, filiala din Sibiu. Ce scrie un publicist local în „Justițiarul" de Sibiu? Citez: „Klaus Werner Johannis s-a aflat într-un grav conflict de interese, fiind conducătorul ambelor părți aflate în proces, adică municipiul Sibiu, primarul municipiului și F.D.G.R. președintele organizației la nivel național". Personal nu cred, deși în acea perioadă domnul Președinte Klaus Johannis era primar de Sibiu. Ce este cert, probat, Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu, printr-un proces în revendicare în instanță a unor imobile confiscate prin Decretul-Lege nr. 485, din 7 octombrie 1944, de la Deutsche Volksgruppe in Rumänien (Grupul Etnic German din România), le obține declarându-se succesoarea al acestei organizații etnice germane. De asemenea este cert că după terminarea războiului, Tribunalul de la Nürnberg declară Deutsche Volksgruppe in Rumänien, organizație nazistă, afiliată unor crime de război. Aici, se poate prezuma că, dobândirea unor proprietăți din patrimoniul public s-a produs prin fraudă la lege! Deși implicarea Președintelui este incertă, speța ar trebui investigată, pentru a nu plana suspiciuni mai puțin rezonabile asupra sa.

Dar să revin la regretul meu, că votul acordat era greșit, că deseori dimineața când privesc în oglindă, mă admonestez: ignorantule, cum ai putut face așa ceva? Chiar așa! Aveai tu habar, adică eu!, ce alte calități trebuie să posede un viitor șef de stat, pentru a deveni bun manager de țară? Păi, nu prea! Care sunt calitățile necesare cumulate, sau măcar preponderente, din bateria de teste ale unui vânător de creiere - headhunter, pentru ca alesul să corespundă? Acum le știu! Pentru un manager eficient sunt necesare cca 30 de calități personale. Și totuși, headhunterii spun că 22 sunt obligatorii. Nu le enumer, doar vă spun că, pe baza acestor criterii l-am evaluat pe președintele Klaus Johannis. Vă declar, fără rezerve: este departe de calitățile necesare. Credeți dumneavoastră că președintele dispune de: flexibilitatea și capacitatea de a se schimba și de a se adapta pentru a face fața problemelor; Își crește standardele la un nivel mult mai mare decât al altor oameni; își respectă cuvântul dat; spune adevărul, iar adevărul are putere și pătrunde adânc în sufletele oamenilor; folosește adevărul în scopul de a servi? - din testele headhunterilor. Fără să ezit, afirm: președintele nostru nu posedă asemenea calități.

Componenta caracterială dominantă la domnia sa, este disonanța cognitivă! Ce este disonanța cognitivă? Vă spun, din DEx: „Stare tensionată a individului generată de coexistenţa unor elemente de cunoaştere contradictorii privitoare la acelaşi obiect sau de dezacordul dintre atitudine şi realitate; lipsă de armonie; dezacord, stridenţă". Cum ar spune un om obișnuit: măi, să știți, eu nu sunt de acord cu mine! Dar, poate, mâine mă răzgândesc! Vă rog să comparați poziția domnului președinte din cele două speech-uri, citate mai jos, unul acasă și altul, de dată recentă, la Parlamentul European.

Acasă: „România se află într-o situație proastă. P.S.D. și ALDE au început să demonteze justiția, au încercat să o aducă sub control politic și încearcă și acum. Au încercat să inhibe lupta anticorupție. Am ajuns să avem un guvern irațional. Ieri am avut o discuție care m-a făcut să cred chiar că avem un guvern ireal... După ce doamna prim-ministru a publicat în Monitorul Oficial o decizie prin care domnia sa instaura un premier interimar. Surpriză! Am crezut că este atributul meu și am contestat la C.C.R.. După aceea m-a sunat doamna să-mi spună că pleacă în concediu și că toate sunt bune... Nu-i preocupă nici țara, nici economia, nici românii, ce să mai vorbim despre imaginea României în Europa și în lume? Îi preocupă pur și simplu să scape de dosare. Așa ceva, dragii mei, nu am avut încă în România"[1].

În Parlamentul European, pe 23 octombrie 2018, declama: „România este în prezent o țară dinamică și orientată spre viitor, care a îmbrățișat rapid și a valorificat noile tendințe tehnologice și serviciile digitale. Una dintre companiile românești este de câțiva ani lider mondial în soluții de apărare și securitate cibernetică ... Economia datelor este viitorul, iar sectoarele românești de I.T.&C. și creativ au una dintre ponderile cele mai mari din P.I.B.-ul național din întreaga Uniune ... Nu trebuie, așadar, să mire pe nimeni că România își dorește și are capacitatea să contribuie la consolidarea rolului global al Uniunii în acest domeniu".

Vine acasă de la Strasbourg - unde a citit un discurs bun, consistent, scris de un profesionist, apreciat de români, dar nu așteaptă sedimentarea ecoului pozitiv, că intră din nou în disonanță cu Ministrul Justiției, care propune, în baza unei evaluări exhaustive, revocarea Procurorului General pentru grave carențe manageriale și chiar ignorarea legilor. Intervenția Președintelui e paralelă subiectului! Poate fi atribuită cunoscutului Gâgă, apreciind prezentarea raportului într-un mod „tendenţios"(?) și „denotă intenţia de a subordona politic procurorii"(?)! Așa ceva! Și continuă: „Se încearcă, din nou, acreditarea ideii că procurorii sunt duşmanii societăţii. Or, în reprezentarea intereselor generale ale societăţii şi în apărarea ordinii de drept, procurorii au un rol esenţial, consacrat expres prin Legea fundamentală. Fac un apel la magistraţi să nu îşi piardă încrederea în capacitatea societăţii româneşti de a rezista acestui nou asalt asupra statului de drept", continuă preşedintele. [...] Statul român are obligaţia de a proteja ordinea de drept, libertăţile şi drepturile cetăţenilor săi, iar acest lucru nu poate fi înfăptuit fără un Minister Public independent şi eficient", se mai arată în comunicatul Președinției.

Întreaga intervenție este în disonanță cognitivă cu faptele relevate de raportul Ministrului Justiției! Nici un enunț, nici o frază, nici o faptă, nu face vreo aluzie măcar la intenția de a subordona procurorii. Ministrul enunță, 20 de puncte negative, unele enorm de grave, care sunt incompatibile cu calitatea de Procuror General.

Cineva emitea o ipoteză! Dacă Președintele, funciar, adică nativ, nu suferă de disonanță cognitivă? Dacă este „consiliat" de experți externi, interesați asupra actului managerial în societatea românească, de care să profite alții? Vă spun cinstit, nu aș elimina total o astfel de ipoteză. Dar dacă ambele ipoteze sunt veridice?! E grav! Încă două fraze, și un citat, din analiza anterioară, publicată în „ART-EMIS", privind participarea Președintelui la O.N.U., când scriam: „ ... în sală mai erau vreo 15 - 20 persoane, care vorbeau la telefon ori priveau în ecranul gadgetului din față, dacă nu chiar se hodineau, fără să sforăie. Cei 110 șefi de stat și de guvern, din cei 130 participanți, au lipsit din sală, să fi considerată intervenția Președintelui derizorie?"...

Mai multe publicații românești, semnalează cu titluri incredibile: „Preşedintele Klaus Johannis s-a făcut iar de râs. Nimeni de la O.N.U. nu s-a arătat interesat de discursul lui. El a vorbit miercuri unei săli goale. E fără precedent pentru un președinte" (Sokant.ro) „Klaus Johannis a vorbit la O.N.U. în fața unei săli aproape goale" (Q Magazine) etc. Personal, am vizionat ambientul pe YouTube: dezolant!"

Ce credeți că s-a întâmplat la Parlamentul European la discursul mobilizator al Președintelui Johannis, privind viitorul Uniunii Europene, din 23 octombrie 2018? Speram ca cei 751 de europarlamentari reprezentând cele 27 state membre, să fie interesați de tema ce privea Uniunea! Normal, toți, trebuiau să-și noteze ideile novatoare ale Președintelui României! Vă spun cinstit: a fost o speranță deșartă! Sala Parlamentului European, inițial pe jumătate plină, încet, încet, parlamentarii au părăsit incinta. Am numărat pe la mijlocul discursului, trei tronsoane cu scaune din sală; rămăsese mai puțin de 50 de europarlamentari în acel spațiu.

Mă întreb din nou: care e cauza recidivei „sălii goale", la fel ca la O.N.U.? Să fie oare România o membră neînsemnată pentru Uniunea Europeană sau Președintele nostru este considerat derizoriu, de îl neglijează membrii Uniunii? Să nu uite, dragii noștri parteneri din U.E., că începând cu întâi ianuarie 2019, Președinția Consiliului Europei va aparține țării mele, pentru șase luni! Atunci să vă văd dacă vă mai permiteți să ne ignorați!

Aranjament grafic - I.M.

------------------------------------
[1] Extras din alocuțiunea rostită la Consiliul Naţional al P.N.L. 4 august 2018. (C.C.R. i-a respins contestația - n.n.).