Prin ’68, m-a luat deoparte un tehnician de la serviciul Plan de la slujba mea; s-a uitat în jur și mi s-a destăinuit: „Domnu’ inginer, n-o să citiți în ziare, e ultrasecret, eu am un cumnat la Statu’ Major care a fost informat că acum trei zile a fost dus de la I.F.A. Măgurele laserul lor, cu care au pulverizat zece tancuri ungurești care voiau să treacă frontiera. Zob le-a făcut!” Este evident că n-am difuzat această știre, nu numai fiindcă i-am promis „confesatului” nedivulgarea. Aveam mulți colegi care lucrau la I.F.A. și ei, măgarii, nu-mi spuseseră nimic. Și nici măcar presa ungurească n-a scris nimic despre această înfrângere, dar se știe că maghiarul este un tip mândru. Și am tot așteptat degeaba ca măcar altcineva foarte „informat”, să pomenească de această remarcabilă victorie a nației române. Deci bine am făcut să tac până acum, știrea era un fake, nu-i așa? Ce este sigur e că I.F.A. realizase lasere remarcabile, însă nu cred că erau portabile până la frontieră.

Prin anii ’70 -’80, „presa” s-a grăbit și s-a prăjit cu un scoop tehnic. În „Scânteia tineretului”, la pagina „Știință”, apăruse un articol cu următoarea veste revoluționară:

„Cea mai importantă realizare a științei și tehnicii umane a fost făcută de cercetătorii sovietici de la Institutul de Fizică Dubna, de lângă Moscova. Într-o cameră blindată de nouă metri cubi, umplută cu hidrogen pur, au fost injectate puternice radiații X, gamma, alfa și beta. Timp de o oră, energia necesară a obligat întreruperea electricității în toată Moscova. Rezultatul a meritat efortul, fiindcă în cameră a fost obținut un ou de găină”. Fake-ul ăsta absolut grosier l-a scos la iveală (jos pălăria!) „Contemporanul”, în articolul „Oul artificial sau unde duce ignoranța”: ziariștii imbecili și lingăi de la S.t. preluaseră aidoma tradiționala păcăleală de 1 aprilie din revista Tehnika Molodioji.

Acum, toată mass-media din România ne dă știrea formidabilă că la Măgurele se va construi un centru de fizică atomică de prestigiu mondial. Orice român din țară și din lume nu poate decât să se bucure din toată inima că omenirea ne acordă onoarea și sprijinul în acest proiect grandios. Din toate nenumăratele utilizări ale „celui mai puternic laser din lume” (?), presa a găsit că cea mai interesantă este tocmai cea mai puțin probabilă (poate peste cincizeci de ani să vorbim de ea, zic fizicienii): transmutarea materiei. Percepția este cam asta: după 2017, cu ceva bani (dar și cu eventuale pile), te duci la Măgurele să-ți vină rândul la coadă. Vei fi întrebat unde vrei să ajungi (oriunde în Univers!) și vei fi băgat într-un fel de tub. Se apasă apoi pe niște butoane și, instantaneu, treaba s-a făcut.

Seduisantă treabă, simptomatică, din păcate, pentru pasiunea românului de a se muta. Nu se știe deocamdată dacă este posibilă întoarcerea; probabil ar fi necesar un laser local. Lăsând glumă la o parte, cred că cei care dau informații poporului trebuie să umble mai delicat cu știrile acestea fulminante; riscul „unde dai cu laserul și unde crapă” îi obligă.