Mare penurie de neuroni in finanţele şi în media româneşti! Când zic media, includ şi agenţiile de publicitate. In orice bancă, adicătelea acolo unde te-ai fi aşteptat ca lucrătorii să se priceapă la toate monedele lumii, inclusiv la moneda ţării în care ei îşi câştigă existenţa, ţi se vorbeşte numai despre RON. Nimeni din băncile româneşti nu a auzit care este moneda naţională a românilor! In plus, pe toate panourile publicitare ţi se aminteşte că dacă suni la nu ştiu ce numere, ai şansa să câştigi nu ştiu câţi Ron. La fel pe la televiziuni, pe la teledonuri şi altele.

Întrucât, se pare că prostia cu Ron-ii nu mai poate fi scoasă din capetele bancherilor şi mass-media românească, i-aş sugera lui don' Mugurel să aranjeze cu ăia de la U.E. şi, atunci când va veni şi rândul nostru să adoptăm moneda europeană - dac-o fi să fie -, să se schimbe numele acesteia. Să se numească EuRon

Mixer juridic la purtător

„...Si, totuşi, de ce n-avem noi justiţie? Foarte mulţi oameni îi acuzã pe judecători cã ar fi corupţi. Or fi şi d-ăştia, dar nu cred cã asta este cauza principalã. Unii zic cã judecãtorii ar fi incompetenţi. Alţii zic cã, de fapt, legile ar fi proaste. Probabil cã fiecare are porţia lui de dreptate, dar cred cã alta este cauza principalã a degringoladei din justiţie. Pãrerea mea este cã, de fapt, sistemul de selecţie şi pregătire a judecătorilor este totalmente deficitar. Deficienţa majoră a acestui sistem constă în faptul că permite apariţia judecătorilor fără vocaţie. Sunt judecătorii pe care, de fapt, nici nu-i interesează adevãrul. Ei doar aşteaptă ca avocaţii, sau procurorii, sau părţile implicate în procese să le livreze dovezi, acuze, apărări, trimiteri la paragrafe de lege, sau la hotãrâri ale altor instanţe. Si ei nu fac decât sã ia de bun ceea ce li se oferă şi să atribuie dreptate celor care sunt mai pricepuţi în chichiţe avocăţeşti, sau celor care cunosc mai bine legea. De parcă, vinovãţia sau nevinovăţia ar proveni din cât de bun îţi este avocatul! Sau, ca şi când, dreptatea s-ar ghida după cunoştinţele legislative ale celor implicaţi într-un proces! Căci judecãtorii nu sunt animaţi, nici cât negrul sub unghie, de dorinţa de a afla ei înşişi unde şi de partea cui este dreptatea! Nu-i interesează cum şi de ce s-a întâmplat ceea ce au ei de judecat. De ce acţionează aşa? Pentru că n-au vocaţie de judecători..."

Textul de mai sus l-am extras din articolul „Si totuşi, de ce n-avem justiţie?" pe care l-am publicat cu ceva vreme în urmã. Exprimam atunci o opinie bazată pe observaţii personale. Eu eram sigur pe ceea ce spuneam, dar era siguranţa aceea, cu un anumit grad de incertitudine, dat de faptul că, totuşi, nu sunt cunoscător în ale domeniului juridic. Zilele astea am primit, însă, o confirmare mai presus de orice dubiu. Mai pe la toate televiziunile s-a dezbătut cazul acelor puşcăriaşi care au fost puşi în libertate pe considerente hazlii, dacă relatările presei au fost corecte. Hazlii erau considerentele, sau aveam de a face cu o corupţie în sistemul juridic, acolo unde nişte judecţtori, cu avizul unor medici şi al unor procurori, eliberau acei puşcăriaşi?! La un moment dat, printre invitaţii la dezbaterile pe aceastã temă s-au aflat şi câţiva reprezentanţi ai justiţiei. Adică, nişte jurişti de profesie, nu ca mine. Şi ce s-a reliefat pregnant din luările lor de poziţie? Că acei judecãtori au cerut avize medicale, puncte de vedere ale penitenciarelor, ale procurorilor şi ale nu mai ştiu cui, şi cu asta basta. S-au uitat într-un paragraf de lege şi au decis. Pe ei nu i-a interesat ce făcuse omul ăla de ajunsese acolo, care puteau fi consecinţele motivelor invocate de el în cererea de eliberare, dar şi consecinţele eliberării lui. Nimic nu i-a interesat pe acei judecători. Si-au deschis umbrela legii deasupra ţestelor dezinteresate şi au decis, în funcţie de tăria argumentelor invocate de avocat şi de avizele altor structuri.

Păi, să nu se supere 'mnealor, judecătorii, dar la modul ăsta eu cred că nici nu e nevoie de judecători. Introducem toate avizele, cererile puşcăriaşilor şi pledoariile avocaţilor într-un mixer, îl băgăm în priză şi ăla ne dă decizia. Îşi imaginează cineva la cât s-ar ridica economiile făcute prin neplata salariilor pentru toţi aşa zişii judecători ai Patriei? Că mixerul ăla nu consumă mai nimic! La o adică, merge şi cu baterie, la purtător. Poate fi dat în dotare tuturor puşcăriaşilor. Le-ar conveni şi lor, că o baterie costă mult mai puţin decât şpaga pentru un judecător, procuror, medic de penitenciar sau avocat.