Politica actualei conduceri a Federaţiei Ruse (F.R.) este a de a cuceri un loc deosebit în comunitatea mondială, de a sta alături de S.U.A. Aşa cum este deseori numită, corect, de altfel, - „Rusia lui Putin", - a ales calea militarizării economiei, nerecunoaşterii unor tratate internaţionale, referitoare la inviolabilitatea frontierelor, stabilite după cel de-Al Doilea Război Mondial şi după destrămarea U.R.S.S., respectiv - anexării unor teritorii străine (Crimeea, care aparţine Ucrainei), susţinerii unor regimuri separatiste ruseşti (inclusiv / autoproclamata „republică moldovenească nistreană"). Altfel spus, Rusia lui Putin nu s-a dezis de ambiţiile imperialiste, caracteristice Rusiei ţariste şi celei comuniste (U.R.S.S.).

În acest sens, viceprim ministrul F.R., Dmitrii Rogozin, este un promotor activ al destabilizării situaţiei interne în zona, în care ne aflăm (Ucraina, Republica Moldova, România). Declararea lui D. Rogozin „persona non grata" de către guvernul Republicii Moldova este absolut justificată, chiar dacă şi întârziată. D. Rogozin spune: „Dacă de pe capul cel puţin al unui cetăţean al F.R., din cei 200.000, stabiliţi în Transnistria, va cădea un fir de păr, atunci F.R. va lua cele mai drastice măsuri cu Republicii Moldova" (citat din memorie). Nu este oare o intervenţie în afacerile interne ale Republicii Moldova şi o ameninţare cu război? Asta pentru că ruşii, stabiliţi în raioanele de est ale Republicii Moldova şi Tighina, trebuie să respecte cu stricteţe legile Republicii Moldova şi să dea dovadă de comportament civilizat. Nu am uitat cazul, când un militar din trupele de „pacificare" ruseşti l-a împuşcat pe un tânăr moldovean.

Reacţia Rusiei la decizia Guvernului de la Chişinău nu s-a lăsat mult aşteptată: deja o parte din producţia agricolă din Republica Moldova a fost returnată. Ce ţine de relaţiile Republica Moldova - Federaţia Rusă ar putea fi două perspective:
- Una agresivă din partea F.R., de susţinere activă a separatiştilor de la Tiraspol (chiar acum se desfăşoară manevre militare cu forţarea Nistrului, de pe malul stâng pe malul drept), de implicare excesivă în pregătirea şi desfăşurarea alegerilor parlamentare din 2018 (cred că deja se lucrează în acest sens, în asigurarea victoriei Partidului Socialiştilor, condus de Dodon-Greceanîi), de promovare continuă a războiului hibrid (de dezinformare, de îndoctrinare a oamenilor, atât din F.R., cât şi din Republica Moldova), de corupere a factorilor de decizie din Republica Moldova, de scindare a conducerii (de pildă, prin susţinerea reciprocă F.R. - U.T.A. Găgăuzia, doamna başcan Irina Vlah fiind membru al Guvernului Republicii Moldova. Curios, nu-i aşa? - Guvernul ia o decizie, ce corespunde interesului naţional, iar unul din membrii acestui guvern este solidar cu F.R.). Această perspectivă a politicii Kremlinului, însă, întâmpină o rezistenţă tot mai consistentă din partea lumii civilizate. Dăunezi, Congresul S.U.A. a înăsprit sancţiunile împotriva F.R. Ucraina continuă lupta pentru păstrarea independenţei de stat şi integrităţii sale teritoriale. În acest sens, ea este susţinută de U.E.

- Cealaltă perspectivă este păstrarea statu-quo-ului actual între Republica Moldova şi Federaţia Rusă. Ruşii nu au interesul deteriorării relaţiilor cu statele-membre ale C.S.I. Este vorba şi de imaginea F.R., care se doreşte a fi una pozitivă, dar şi de altceva, cu mult mai important. Ruşii au o vorbă „hoteti ne vredno", adică „nu e rău să vrei". Important e să şi poţi. Sau, din cele citite, aflăm că lucrurile în F.R. sunt departe de a fi prielnice promovării unei politici ce ar satisface poftele actualilor demnitari de la Kremlin. De ani buni F.R. nu înregistrează o creştere economică, specialiştii de înaltă calificare au părăsit ţara lor şi continuă să plece, datorită salariilor mizerabile. Vedem la ştiri - avarii în mine, deconectări ale energiei electrice în regiuni întregi, cazuri de corupţie fără precedent în istorie, asasinate la comandă (să ne amintim spre exemplu, doar de de asasinarea lui Boris Nemţov, în 2015) etc. Iată de ce conducerea F.R. nu va merge la escaladarea (deteriorarea) relaţiilor cu Republica Moldova. Fedraţia Rusă are nevoie de forţa de muncă, plecată de la noi la ea, are nevoie de produsele noastre. În general ruşii ar vrea un partener-satelit în persoana Republicii Moldova, ceea ce, de fapt, şi cam este. Şi nu mă refer doar la Igor Dodon, care (conform impresiei generale), nici ruşilor nu le place datorită lichelismului, de care acest tip dă dovadă.