Câmpul de luptă al viitorului va depinde în mod substanţial de desfăşurarea tehnologiei virtuale şi a armamentului care va juca un rol major. Roboţii autonomi sau cei ghidaţi de la distanţă sunt controlaţi prin dispozitive concepute pentru aplicaţii militare, astăzi existând patruzeci şi trei de ţări care lucrează în domeniul roboticii de profil. Printre acestea se numără: S.U.A., Marea Britanie, Japonia, China, Israel, India, Rusia, Pakistan, Iran şi altele. În prezent, milioane de roboţi sunt utilizaţi ca UAV-uri sau pentru depistarea şi dezamorsarea bombelor. În timp ce lumea se confruntă cu un nou tip de inamic, care impune o supraveghere permanentă, pe măsură avansării tehnologiei, în ultimii câţiva ani robotica militară a explodat covârşitor. S.U.A., lider mondial au dislocat mii de vehicule aeriene fără pilot, drone tip Predator şi Reaper în aer şi la sol, utilizate pentru bombardament. Forţele armate ale S.U.A., nu singurele, lucrează intens pentru dezvoltarea roboţilor de luptă autonomi. Deşi costisitori, roboţii purtători de arme prezintă o precizie perfectă şi protejează vieţile militarilor umani, iar demersul, urmărit de ţările din întreaga lume reprezintă viitorul câmpului de luptă. Legalitatea şi moralitatea utilizării acestor roboţi este unul din subiectele intens discutate: „Poate un robot să comită o crimă de război?" Ipoteza că roboţii s-ar putea defecta şi ar putea ucide civili sau soldaţi aliaţi, îi pune pe gânduri pe numeroşi militari. S.U.A. a folosit deja intensiv roboţi de luptă în Irak, cum este cazul avioanelor fără pilot de tip Hunter, care lansau atacuri cu rachete asupra ţintelor inamice sau roboţii SWORD dotaţi cu mitraliere. Inginerul englez Chris Elliot a afirmat că după un anumit punct, creatorii robotului nu mai pot fi traşi la răspundere, iar vina pentru erorile din care rezultă pierderi de vieţi omeneşti este chiar a robotului care a întreprins atacul. „Ne apropiem de reperul în care legea nu mai poate declara că un individ anume este vinovat, ci trebuie să recunoască posibilitatea că vina aparţine unui sistem artificial", afirmă el. Ideea că un robot ar fi posibil să fie acuzat de crimă pare absurdă şi naşte întrebări provocatoare asupra pedepselor şi/sau a imparţialităţii unor astfel de măsuri. Elliot a explicat că în momentul de faţă există o dilemă legală asupra deciziei oamenilor de a desfăşura pe câmpul de lupta sisteme care nu posedă suficientă putere de judecată. „Armele incapabile să facă diferenţa dintre ţintele civile şi cele militare sunt ilegale", afirmă Elliot, susţinând că astfel de roboţi autonomi să fie admişi pe câmpul de luptă numai după ce trec de un test „Turing militar". „Referitor la ţintele valide, asta înseamnă că un sistem de luptă autonom nu are voie să ia decizii mai proaste decât ar face un om. [...] Dacă nu atingem acest punct, nu vom fi capabili din punct de vedere legal să desfăşurăm astfel de sisteme autonome. Legalitatea constituie o bariera majoră". (Testul Turing a fost dezvoltat de
Alan Turing motivând că: „atunci când un om nu îşi poate da seama într-o conversaţie dintre o fiinţă umană şi un robot, care dintre participanţii la discuţie este maşina, atunci înseamnă că robotul implicat în conversaţie a atins nivelul de inteligenţă artificială"). Bill Boothby, de la Ministerul Apărării din Marea Britanie, pledează pentru un punct de vedere diferit faţă de cel a lui Elliot, iar argumentele au fost tentante pentru mulţi comandanţi militari, care îşi doresc activarea cât mai rapidă a roboţilor, cum ar fi varianta 100% autonomă a robotului SWORD sau a robotului MAARS, realizaţi de firma Foster-Miller. Diferendul de opinie dintre Elliot şi Boothby este reprezentativ pentru dilemele contradictorii, privind desfăşurarea pe câmpul de luptă a maşinilor de ucis care operează independent. Roboţii vor fi capabili să decidă autonom unde, când şi pe cine să ucidă. Odată ce un astfel de „ucigaş inteligent" va intra în luptă, marele pericol este ca roboţii să fie capturaţi şi copiaţi pentru a înlocui teroriştii sinucigaşi. „Datorită scăderii dramatice a costurilor construcţiei de roboţi şi a disponibilităţii componentelor prefabricate pentru amatori, nu ai nevoie de multe aptitudini pentru a construi o armă robotică autonomă. Fabricarea celei mai simple asemenea arme (o dronă ghidată prin GPS), nu ar costa mai mult de 250 lire (330 euro). Este limpede că există o nevoie urgentă din partea comunităţii internaţionale să analizeze riscurile acestei noi arme, mai degrabă acum, decât după ce va fi folosită în mod curent", afirmă profesorul britanic de robotică de la Universitatea din Sheffield, Noel Sharkey.

Urmărind scopul susţinerii trupelor, a apărut „Big Dog", câinele războiului, un puternic şi eficient robot militar, care poate transporta peste 150 kilograme de încărcătură la viteza de 6,4 km/h, capabil să se deplaseze chiar şi pe gheaţă sau pe teren accidentat. Numit „cel mai performant robot patruped din lume", Big Dog a fost construit pentru a ajuta militarii la transportul echipamentelor în locurile greu accesibile, unde terenul instabil nu permite folosirea vehiculelor cu roţi", relatează Daily Mail. „Câinii" construiţi de compania Boston Dynamics, echipaţi cu computere sofisticate, inclusiv giroscoape cu laser şi sistem de senzori video, au aproximativ 70 de centimetri înălţime, un metru lungime şi chiar dacă primesc lovituri puternice din lateral, rămân în picioare. Proiectul a costat peste 30 de milioane de dolari, iar roboţii se află deja în dotarea marinei militare a S.U.A. Alături de obiectele pe care militarii le-au cărat întotdeauna cu ei, precum arme, muniţie, hrană şi apă, aceştia vor avea de acum în plus, o armură, ochelari cu vedere nocturnă, camere de luat vederi, staţii radio, dispozitive de navigare prin satelit şi zece kilograme de baterii şi acumulatori. „În scopul efectuării operaţiunilor periculoase de spionaj, supraveghere sau chiar de atac, cercetătorii intenţionează să creeze un robot cu formă de insectă numit Micro Aerial Vehicles (MAVs), care ar putea pătrunde în clădiri, fără a fi detectat, va putea fotografia, filma, înregistra şi la nevoie va putea ataca ţintele", scrie MSBNC. „Insectele-spion vor juca un rol important în astfel de misiuni" - iniţiativă prin care se doreşte reducerea majoră a dimensiunilor avioanelor fără pilot folosite în misiunile de supraveghere - explică Greg Parker, coordonatorul echipei de ingineri de la baza aeriană Dayton şi al proiectului menţionat. Până în anul 2030, insectele-spion, roboţi foarte mici, însă extrem de precişi, vor deveni realitate şi vor putea zbura independent, pe baza unui traseu stabilit prealabil.

Tehnica militară este în permanentă evoluţie. Noi tehnologii, noi soluţii, noi creaţii destinate distrugerii. Toate, absolut toate necesită experimentarea pe viu înainte de a deveni cu adevărat operaţionale. Irak, Iugoslavia, Afganistan, Libia... au fost transformate în poligoane unde noile arme au găsit oportunităţi ivite sau create artificial. Până acum au fost folosite drone (U.A.V.), în Afhanistan, acestea fiind destinate zborurilor de cercetare-recunoaştere. Deşi U.A.V. pot fi echipate cu rachete, nu au autonomia navelor proiectate special pentru luptă. Noul X-47B este mult mai rapid decât dronele de tip Predator şi Reaper, folosite de armata SUA în Afghanistan. Aeronavele de tip UCAV (Unmanned Combat Air Vehicle) sunt considerate de marina americană drept aeronavele de luptă ale viitorului. Inaugurând înzestrarea forţelor aeriene americane ale U.S. Navy cu avioane de luptă fără pilot, în februarie 2011, X-47B a efectuat primul zbor. Construit, de compania americană Northrop Grumman, XB-47B este adaptat special pentru portavioane. Un nou pas înainte al armelor inteligente. Peter Singer, un cercetător în domeniu afirmă: „robotica militară este o tehnologie revoluţionară, cu un impact mai mare chiar decât bomba atomică, iar revoluţia roboticii în război are o influenţă critică, ce afectează nu doar experienţa, ci însăşi identitatea militarilor în sine."
Grafica - Ion Măldărescu