Consideraţii epidemiologice din perspectiva momentelor cronologice principale
Moriz Kaposi (1837-1902), dermatolog vienez, elev al celebrului Ferdinand von Hebra, a descris sarcomul cutanat, produs de virusul herpes uman 8 (HHV8), demonstrat ulterior a fi una din „bolile indicatoare” pentru HIV Victor Babeş şi Nicolae Kalinderu au descris cazul unui soldat homosexual cu sindrom Kaposi, în 1889, ostaş care contractase probabil SIDA, mort în timpul stagiului militar. Unii cercetători sunt de părere că HIV s-a răspândit de la maimuţe între anii 1926-1946. Cercetările recente au indicat răspândirea HIV de la cimpanzei chiar în secolul al XVII-lea, dar nu s-a constituit într-o tulpină epidemică până în 1930. Worobey, în 2008, arată că HIV emerge între 1920-1930 în Africa de Vest, din SIV simian, care şi-a schimbat gazda de la cimpanzeu la om. În 1930 a fost descrisă anemia infecţioasă a cailor, determinată de virusul imunodeficienţei animale.
În 1948, Rocky Mountain Laboratory şi Biologics Control Laboratory, ambele datând din 1902, se reunesc şi formează National Institute of Allergy and Infectious Diseases (N.I.A.I.D.), în cadrul National Institutes of Health (NIH) din S.U.A., actual incluzând Departamentul SIDA şi Centrul de Cercetare pentru Vaccinuri, 15 laboratoare (cele mai importante: NIH Campus Bethesda, Maryland, Hamilton, Montana). The Dale and Betty Bumpers Vaccine Research Center efectuează în prezent cercetări pentru crearea unui vaccin contra HIV-SIDA. În 1959 un om decedează în Congo, fiind considerat actual primul deces dovedit din cauza SIDA. Eşantionul cel mai vechi de serologie umană HIV pozitivă a fost descoperit în Kinshasa, Zair, actual Republica Democratică Congo (Zhu, 1998).
În perioada 1970- 1980 virusul s-a transmis tăcut, fără a fi cunoscut şi a declanşat boala SIDA, în mai multe zone ale globului. Prima evidenţă serologică pozitivă în Uganda este din 1972. Prima evidenţă serologică pozitivă în Malawi datează din 1974. HIV circula deja în Africa în acest moment. Între 1978-1982 sunt diagnosticate tot mai multe cazuri de deficit imunologic dobândit sever, sindromul fiind denumit AIDS, presupus a fi produs de un agent infecţios transmis pe cale sexuală, sangvină şi vertical. Max Essex, Facultatea de Medicină Harvard, Boston, descoperă în 1981 un retrovirus felin capabil să inducă la pisici o imunodeficienţă asemănătoare cu cea din SIDA. În S.U.A., prima descriere a imunodeficienţei dobândite ca entitate clinică aparţine cercetătorului M.S. Gottlieb şi colaboratorilor: pacient de 33 ani, homosexual, cu detresă respiratorie, la care se evidenţiază Pneumocistis carini, Candida, Citomegalvirus, decedat în mai 1981. La Centrul de Control al Bolilor şi Prevenire (CDC) din Atlanta (S.U.A.) se raportează 5 cazuri grave de pneumonie cu Pneumocistis carinii la 5 bărbaţi homosexuali cu parteneri multipli, din Los Angeles şi sarcom Kaposi la 26 bărbaţi homosexuali din New York, care nu cedează la medicaţia obişnuită. Apare ipoteza etiologiei virale corelată cu un deficit imunitar. (4, 5) 71 cazuri sunt raportate la Los Angeles, San Francisco, New York. F.P.Siegal a descris o imunodeficienţă severă dobândită tot prin practici homosexuale, manifestată prin apariţia unei erupţii herpetice perianale. Până la sfârşitul anului sunt raportate cazuri şi la consumatorii de droguri, heterosexuali, imigranţi haitieni, hemofilici receptori de repetate transfuzii de sânge. Oficiul de Sănătate Publică din Anglia sesizează declanşarea simultană sau succesivă a infecţiilor oportuniste şi sarcomului Kaposi la populaţia homosexuală. Observaţiile sunt publicate simultan şi cu o formulare asemănătoare în data de: 5 Iunie 1981 - în „The New England Journal of Medicine”, sub titlul „Oportunistic infections and Kaposi’s sarcoma in homosexual men” şi „Lancet” cu titlul „Kaposi’s sarcoma in homosexual men. A report of eight cases”. Aceste publicaţii sunt considerate începutul raportărilor SIDA. A fost definită o nouă entitate - „boala celor 4 H”: homosexuali, heroinomani, haitieni, hemofilici. Până în decembrie 1981, când simptomele au început să apară şi la consumatorii de droguri injectabile, medicii au crezut că boala nu era contagioasă în rândul nehomosexualilor (8, 1) Epidemiologul american James Curran anunţă în 1982 că a depistat un sindrom nou, la 2 cupluri de homosexuali: gravă imunodeficienţă, infecţii intercurente nesemnificative, erupţii de tumori Kaposi. Luc Montagnier, Francois Baree Sinoussi şi Jean Claude Chermann izolează din ganglionii extirpaţi de W. Rosenbaum unui pacient homosexual, retrovirusul LAV I (Lymphadenopathy-Associated Virus -„virusul asociat limfadenopatiei”), proteina p25, evidenţiază pozitivităţi la 60% dintre bolnavii preSIDA, care nu manifestau încă semne clinice, şi la 20% bolnavi clinic. Robert Gallo (NIH, Bethesda, Maryland) descoperă în sângele bolnavilor HTLV 1 ( HTLV III). Sindromul este denumit Gay-Related Immunodeficiency Desease (G.R.I.D. - desemnat la finele anului 1981) şi se presupune că este cauzat de un agent infecţios, posibil virus. În iunie 1982 este redactat un raport de cercetare care sugerează posibilitatea ca boala să fie provocată de un agent infecţios transmis pe cale sexuală, sunt semnalate primele cazuri la hemofilici. În iulie 1982 - afecţiunea primeşte oficial denumirea de AIDS sau SIDA – Acquired Immunodeficiency Syndrom - Sindrom de Imunodeficienţă Dobâdită, entitate nosologică cu agent etiologic necunoscut. Se ştiu foarte puţine despre modul de transmitere, anxietatea publicului creşte. Iau fiinţă în S.U.A. primele organizaţii nonguvernamentale care luptă împotriva SIDA. Până la sfârşitul anului a apărut primul caz de copil cu transfuzii multiple care a decedat ca urmare a SIDA şi primul caz dovedit de transmitere de la mamă la fat. Sunt ridicate mari semne de întrebare legate de siguranţa sângelui transfuzabil. Sunt raportate primele cazuri în Europa şi in Uganda. 14 ţări au raportat către CDC Atlanta cazuri de SIDA. Boala a primit iniţial mai multe nume, printre care „deficienţa imunitară asociată homosexualilor” sau „cancerul homosexualilor”. În iulie 1982 este propus acronimul SIDA. Particula „dobândită” se datorează faptului ca boala este contractată şi nu moştenită, iar „sindrom” se referă la o constelaţie de simptome, nu o boală centrală. În decembrie 1982 apar primele dovezi că SIDA se transmite pe cale sangvină.
În Mai 1983, echipa Profesorului Dr. Luc Montagnier de la Institutul Pasteur din Franţa a raportat izolarea unui retrovirus care determină SIDA (LAV I) Denumirea propusă a fost Lymphadenopathy-Associated - Virus „virusul asociat limfadenopatiei” (LAV); descoperirea nu a fost conştientizată de publicul larg sau specialişti, la acea vreme. Mai multe rapoarte eronate sugerează posibilitatea transmiterii bolii prin simpla convieţuire alături de o persoană cu SIDA. Au fost luate uneori măsuri deosebite pentru a preveni o posibilă infectare. De exemplu, politiştii din San Francisco au fost echipaţi cu măşti şi mănuşi de unică folosinţă pentru situaţiile în care există posibilitatea ca suspectul să fie afectat de SIDA. Robert Gallo lansează ipoteza după care HTLV-1 este implicat în apariţia bolii SIDA. În Franţa primele cazuri internate la Spitalul Pitie Salpetriere, Paris, se află sub competenţa doctorilor Jacques Leibowith şi Willy Rosenbaum. În noiembrie 1983 are loc prima întâlnire OMS pentru a se discuta problematica SIDA, care este semnalată pe toate continentele. Începutul supravegherii epidemiei la nivel mondial datează din această perioadă. Se descriu cazuri de Sarcom Kaposi în Zambia. Este raportat primul caz de infecţie transmisă prin transfuzie de sânge. S-au diagnosticat două cazuri de infectare heterosexuală, specialistii afirmând pentru prima oară că persoanele heterosexuale/bisexuale pot fi afectate de HIV; 33 ţări au raportat cazuri de SIDA. În S.U.A. sunt diagnosticaţi 592 bolnavi, sunt semnalate cazuri SIDA în Africa şi Europa. În octombrie 1983 are loc în Danemarca prima conferinţă SIDA. În 1983, decembrie, sunt declarate, de către CDC, 42 cazuri de SIDA la copii.
În aprilie 1984 sunt declaraţi 7000 bolnavi SIDA pe mapamond, din care 6000 în SUA. Echipa profesorului Robert Gallo de la Institutul Naţional de Studiu al Cancerului din S.U.A. izolează virusul pe care îl denumesc „virusul limfotrofic uman al celulelor T” sau „HTLV III”. Ulterior se va dovedi că cele două virusuri : LAV şi HTLV III sunt identice. Dr. Robert Gallo, S.U.A., anunţă posibilitatea obţinerii unui vaccin în următorii doi ani. Infecţia devine din ce în ce mai cunoscută şi îngrijorătoare pentru publicul larg. Mai multe baruri, localuri publice ale homosexualilor sunt închise din această cauză. Se stabilesc principalele căi de transmitere ale virusului şi precauţiile universale necesare pentru a preveni raspândirea lui. Se confirmă că persoanele infectate cu HIV sunt contagioase. Se dovedeşte capacitatea Zidovudinei (AZT) de a împiedica multiplicarea HIV „in vitro” de către cercetătorii Companiei Wellcome Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii preconiza că în maxim doi ani va fi realizat un vaccin anti-HIV; moare Gaetan Dugas, cunoscut ca fiind „pacientul zero” al epidemiei cu HIV; s-a declarat primul caz de infecţie cu HIV din România. Actorul Rock Hudson este prima personalitate artistică diagnosticată cu SIDA. Ryan White, un tânăr seropozitiv din Indiana, S.U.A., este exclus din şcoală; are loc prima Conferinţă Internaţională HIV-SIDA, în Atlanta. SUA raportează 2 cazuri depistate pe zi, numeroşi heterosexuali. În noiembrie 1984 testul ELISA era deja la îndemâna cercetătorilor. În decembrie 1984 HTLV III şi LAV I au fost clonate pentru analiză genetică, rezultatele (februarie 1985) au arătat o diferenţă genetică de sub 1% - virusuri identice.
În 1985 se încheie un nou acord între Pasteur Diagnostics, controlată de Sanofi, şi Genetic Systems, în vederea unei colaborări active în domeniul testelor de depistare a SIDA. (11) În ianuarie 1985 se descoperă HIV-2 ; se introduce testarea HIV prin ELISA pentru anticorpii anti-HIV 1 şi 2 ; se anunţă că oricine are aceşti anticorpi în sânge nu mai poate dona sânge. Se raportează primul caz de HIV în România Food and Drug Administration (FDA) aprobă folosirea testului Western Blot pentru diagnosticarea SIDA. Se foloseşte pentru prima dată în tratamentul SIDA Zidovudina, substanţă utilizată anterior în tratamentul neoplaziilor. În aprilie 1985 are loc prima conferinţă internaţională despre SIDA în Atlanta. Sunt notate primele cazuri de copii excluşi din şcoală, primele cazuri de excludere socială a persoanelor infectate cu virusul ce produce SIDA. În octombrie 1985 actorul Rock Hudson moare de SIDA - prima figură publică importantă care moare prin această afecţiune. În memoria sa, Elizabeth Taylor înfiinţează American Foundation for AIDS Research. Se descoperă transmiterea virusului prin laptele matern.
În mai 1986 este stabilită denumirea virusului: Human Immunodeficiency Virus (HIV), se renunţă la denumirile LAV/HTLV III. Se testează primul vaccin anti HIV; SIDA devine o problemă a O.N.U.. Este descoperit virusului HIV–2 la pacienţii cu SIDA din vestul Africii. OMS lansează primul program mondial anti-SIDA; este realizat primul “quilt” dedicat persoanelor afectate de HIV. Apar primele ghiduri O.M.S. şi C.D.C. de consiliere pentru profesionişti. În august 1986 are loc în Australia, Brisbane, Al VI-lea Congres Internaţional de Parazitologie, unde cercetătorii români Olteanu Gh, D. Panaitescu, I. Didă prezintă lucrarea „Polyparasitism, Imunodepression, AIDS - in Man and Animals”, p.24-29, accentuând o idee afirmată încă din februarie 1986 (Olteanu Gh, D. Panaitescu, V. Nirzulescu, I. Gherman): „Acţiunea patogenă concomitentă şi succesivă a elementelor parazitare-helminţi, protozoare, arachnide, insecte, bacterii, virusuri, fungi, precum şi a unor factori nespecifici, inclusiv stresanţi, determină ceea ce se cunoaşte sub denumirea de SIDA”. Ulterior, în 1987 în Bulgaria, la Varna, A V-a Conferinţă Internaţională de Parazitologie, Olteanu Gh. comunică lucrarea „Polyparasitism, Imunodepression, AIDS”- p.139-140 (volum rezumate).
În 1987 a intrat în uz AZT-ul, primul medicament pentru HIV. Un an de tratament costă 12.000 USD, fiind unul din cele mai scumpe medicamente din istorie; Începe comercializarea AZT sub denumirea de Retrovir pentru tratamentul anti-HIV in infecţia avansată; prima întâlnire a miniştrilor de externe din Europa privind HIV se desfăşoară în acelaşi an; similar primul program internaţional anti SIDA elaborat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.). FDA aprobă folosirea Zidovudinei (AZT) ca prim medicament în tratamentul infecţiei HIV. Până în noiembrie 1987, O.M.S. înregistrase pe plan mondial 62.811 cazuri SIDA, provenind din 127 de ţări. Prinţesa Diana participă la deschiderea oficială a primei secţii specializate în tratamentul SIDA dintr-un spital britanic. Fotografiile în care Lady Di ţinea de mână pacienţii seropozitivi, au făcut înconjurul lumii, contribuind la schimbarea atitudinii faţă de cei infectaţi; Preşedintele american Ronald Reagan, după şase ani de mandat, rosteşte pentru prima oară „SIDA” într-un discurs oficial; Senatorul american Jesse Helms propune o lege prin care se interzice alocarea de fonduri de la buget pentru campaniile de prevenire, motivând că acestea „promovează şi încurajează relaţiile homosexuale”. Legea a fost adoptată de Congresul S.U.A. cu majoritate de voturi; S.U.A. lansează primul program naţional de educaţie în şcoli, cu tematică HIV - SIDA; 126 state din lume raportează cazuri de infectare cu HIV. O.M.S. elaborează primul program mondial de combatere a infecţiei HIV. Întâlnirea anuală - Annual Meeting of the - European Society for Paediatric Infectious Diseases (E.S.P.I.D.) - Paris, Franţa, abordează şi problematica HIV-SIDA. În data de 31 martie 1987 preşedinţii Francois Mitterrand şi Ronald Reagan au stabilit diplomatic că L. Montagnier a descoperit virusul, iar R. Gallo testele, banii urmând să fie împărţiţi echitabil. Dincolo de aspectele ei ştiinţifice, dificultatea era de tip financiar. În 22-23 Octombrie 1987, la Paris, se desfăşoară lucrările Simpozionului Internaţional de Reflexie asupra SIDA (Symposium International de reflexion sur le SIDA), 128 ţări participante, este tipărit un volum de 280 pagini, din România a participat Prof. Sergiu Mănescu, de la Institutul de Igienă - Bucureşti. Întâlnirile anterioare au avut loc la Washington, Sydney - stabilind necesităţile regiunii Pacific în domeniul HIV - SIDA, apoi la Naples. În 1987 este declarat şi primul caz de infectare cu HIV a unui cetăţean al Republicii Moldova: în mai 1987 este creat laboratorul de diagnostic SIDA din Moldova, iar în octombrie 1998 este constituit Centrul Republican de Profilaxie şi Combatere SIDA al R. Moldova.
Se stabileşte ziua mondială de luptă anti SIDA: 1 Decembrie, în 1988. Prima întâlnire a miniştrilor sănătătii privind HIV-SIDA şi prima întâlnire globală a ministerelor sănătaţii cu privire la epidemia SIDA au loc în acelaşi an. Întâlnirea anuală E.S.P.I.D. este organizată la Padova, în Italia.
În iulie 1989,C.D.C., S.U.A., face public un raport în care se sugerează posibilitatea ca HIV să se transmită şi prin proceduri stomatologice. AIDS Research Alliance ia fiinţă în 1989 la iniţiativa Dr. Rothman, care va muri ulterior de SIDA - http://aidsresearch.org/ Se autorizează folosirea unui alt medicament, Didanozina (ddi). Conducerea aeroportului San Francisco refuză să-i acorde cetăţeanului danez Hans Verhoeff dreptul de a intra pe teritoriul SUA şi de a participa la un congres medical pentru că era seropozitiv. Întâlnirea anuală E.S.P.I.D. este organizată în 1989 la Lemmer în Olanda.
- Va urma -