Interese militare în studierea subiecților

Victor Adamenko de la Institutul de radiofizică din Moscova, Victor Iniuşin de la Universitatea Kazahă din Alma-Ata şi Ghenadi Sergheiev de la Institutul de Fiziologie din Leningrad sunt savanţii sovietici care conduc cercetările în domeniul P.K. Iniuşin şi Sergheiev au dezvoltat o serie de teorii bazate pe existenţa unui tip diferit de energie - o formă a energiei biofizice pe care au numit-o „bioplasmă”. Aceştia consideră efectele P.K. analoage fulgerului şi afirmă că mişcarea în P.K. apare ca un rezultat al interacţiunii câmpului electrostatic al obiectelor. Energia biologică implicată este direcţionată de conştient spre subiect . Astfel se pot deplasa obiecte sau se poate opri mişcarea, se poate schimba direcţia sau obiectele se pot roti. Sergheiev a dezvoltat o serie de aparate de măsură pentru schimbările în câmpul bioplasmatic la distanţe de până la trei metri. A putut măsura câmpuri de până la 10.000 volţi/cm în vecinătatea ţintei fără vreo indicaţie că ar exista vreun câmp între subiect şi obiect. În conformitate cu cele declarate de Sergheiev, energia bioplasmatică se concentrează în regiunea capului. El atribuie P.K. unei polarizări a bioplasmei într-o manieră asemănătoare laserului. De aceea îl denumeşte „efect biolaser”, care acţionează ca o forţă materială asupra obiectului. Sergheiev a elaborat detectori care monitorizează energia în timpul demonstraţiilor P.K. Deşi observatorii vestici au negat informaţia asupra construirii detectorilor (informaţie pe care sovieticii o clasificau ca fiind strict secretă), un tip de astfel de detector s-a realizat chiar în S.U.A. David Thomson a realizat un aparat care poate fi considerat ca intrând în această clasă. Aparatul a fost utilizat în studiul câmpurilor de forţă umane la Universitatea „Saskatchevan” din Canada. Aparatul era constituit dintr-un preamplificator, două condensatoare şi un înregistrator, întocmai ca cel de la encefalograf. La Laboratorul de cibernetică biologică din Universitatea Leningrad, Catedra de fiziologie a fost elaborat un aparat pentru detectarea câmpuriloe electrice ale nervilor la distanţe de până la 24 de cm. Acest aparat se baza pe electrozi deosebit de sensibili.

Adamenko a condus experienţe pentru a stabili rolul sarcinilor electrostatice de pe suprafaţa corpurilor ţintă în deplasarea acestora. Adamenko a avansat teoria că omul poate fi anizotropic, adică omul poate fi capabil să altereze energia sa externă în funcţie de starea energetică internă, iar această capacitate la rândul său depinde de procesele fiziologice. Adamenko presupune că oamenii, animalele şi plantele posedă câmpuri electrice datorită polarizării spontane a ţesuturilor. Aceste câmpuri pot interacţiona cu sarcinile electrice externe induse sau impuse. Adamenko a arătat că baza materială a interacţiunii fără contact între om şi obiecte rezultă din câmpul electrostatic a cărui magnitudine depinde de starea fiziologică a omului. De asemenea, Adamenko a avansat conceptul că în sens termodinamic, ţesutul viu nu poate fi subiectul aceloraşi legi fizice care sunt valide pentru materia anorganică. El argumentează că ţesutul viu poate demonstra proprietăţi noi (în termeni termodinamici) atunci când este comparat cu materia anorganică. El crede că dacă moleculele vii diferă cantitativ şi calitativ de moleculele anorganice, atunci poate exista o distincţie între câmpurile de forţă „vii” şi „tehnice”. Pentru a dezvolta acest punct de vedere savantul face referire la vindecarea „cu mâinile” sau „vindecarea datorită credinţei”. Sovieticii au măsurat câmpurile electrice dintre vindecători şi pacienţi. Cunoscând aceste valori ale câmpurilor le-au aplicat pacienţilor, prin utilizarea unor generatoare de câmpuri, fără a se obţine rezultatele vindecătorilor.

Alexandru Dubrov, un biofizician de la Institutul de Fizică a Pământului al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., a avansat conceptul de „biogravitaţie” pentru a explica PK. Biogravitaţia a fost introdusă, ca noţiune, de V. A. Bunin în 1960, în legătură cu abilitatea organismelor vii de a forma şi detecta unde gravitaţionale. Dubrov şi-a bazat teoria pe conceptele curent acceptate ale biologiei moleculare şi fizicii energiilor înalte. Aceasta înseamnă că vectorul sau câmpul de forţă este format la nivel subcelular şi este capabil de atragerea sau respingerea forţelor naturale gravitaţionale sau el însăşi emite unde gravitaţionale de foarte mică intensitate. Dubrov, ca şi alţi savanţi americani şi sovietici, gândeşte că schimbările în continuul spaţiu-timp poate fi baza fenomenelor P.K. observate, adică, timpul poate fi accelerat sau decelerat de către subiectul psihic. În 1974, psihicul sovietic Boris Ermolaieva participat la o serie de experimente la Universitatea din Moscova. S-a raportat că Ermolaiev are capacitatea de a suspenda (levita) obiectele în aer prin concentrarea energiei psihice într-un anumit punct focal în spaţiu. Într-o altă demonstraţie, Ermolaiev a ţinut în mâini un obiect, apoi şi-a depărtat mâinile cam la 20 de cm de obiect care a rămas suspendat în aer. Dubrov simte că puterile levitaţionale ale lui Ermolaiev pot fi folosite pentru a demonstra că spaţiul-timp şi schimbările gravitaţionale apar în zona dintre mâinile psihicului şi obiect. El bănuieşte că transmisia energiei electromagnetice ar putea fi întârziată atunci când trece printr-un câmp de levitaţie. Două femei subiecţi psihici, Nina Kulaghina şi Alla Vinogradova, au fost studiate extensiv de Sergheiev şi Adamenko. Sergheiev a declarat că Kulaghina poate control bătăile inimii unei broaşte, poate imprima imaginile pe care doreşte pe emulsii fotografice sigilate şi poate mişca obiecte de aproximativ un kilogram.

În 1975, Sergheiev a condus o serie de experimente în care Kulaghina a fost rugată să influenţeze inima unei broaşte. În general, inima unei broaşte continuă să bată câteva ore după ce a fost scosă din organism. Într-un experiment inima broaştei a fost aşezată într-un vas la 80 cm de Kulaghina. Aceasta s-a concentrat pentru a controla bătăile inimii. Electrocardiogramele au arătat că rata contractărilor creştea sau descreştea la comanda ei. Cinci minute după ce a început experimentul, acesta a oprit inima să bată. Când a fost aşezată în vas o nouă inimă, aceasta şi-a încetat bătăile după 23 minute. Într-un alt experiment, Kulaghina a imprimat imagini pe un film neexpus, sigilat în învelitoarea sa. În timpul acestor experimente, Sergheiev a măsurat energia din jurul corpului psihic şi a găsit-o a fi cam jumătate din cea a unui individ non-psihic. Aceasta l-a condus pe Sergheiev la concluzia că ea absoarbe energie din mediu şi o descarcă asupra obiectului ţintă.

Kulaghina este supusă la un stres deosebit atunci când este supusă la teste. Pulsul acesteia creşte. De asemenea, creşte ritmul respiraţiei. Apar dureri în partea superioară a măduvei spinării şi la ceafă. La sfârşitul şedinţei, ea se simte obosită, îi este sete şi are un gust de fier şi cupra în gură. Pe timpul experimentului, ocazional trece prin perioade când are ameţeală şi stări de greaţă. Nivelul zahărului în sânge creşte şi după o oră de la ăncetarea testelor are o pierdere în greutate de un kilogram. Când este singură prezintă un stres mai redus şi afirmă că răspunde mai bine la sarcini atunci când este o atmosferă prietenoasă în jurul ei, de încredere mutuală şi credinţă. Abilitatea ei PK este dependentă de starea în care se află atât ea cât şi observatorii. Cheltuieşte mai multă energie într-un mediu ostil sau într-o atmosferă plină de scepticism. Adamenko a observat că Alla Vinigradova produce efecte similare cu ale Ninei Kulaghina, dar suferă mai puţin de stres. În timpul experimentelor cu ea în Moscova, atunci când aceasta muta o varietate de obiecte pe o suprafaţă dielectrică, a putut fi măsurată o cantitate mare de energie electrostatică împrejurul acestor obiecte. Măsurătorile au demonstrat că pulsaţiile acestui câmp erau sincrone cu ritmul inimii, al respiraţiei şi al undelor alfa ale Vinogradovei. Regiunea dintre Vinigradova şi obiect nu conţinea câmpuri sau frecvenţe de energie, iar energia electrostatică creştea în intensitate când obiectul se apropia. O concluzie logică pe care a putut să o tragă Adamenko a fost că pot exista indivizi care posedă abilitatea de a construi un câmp de energie electrostatică pe suprafaţa unui corp conform voinţei acestora.

Generatori psihotronici și capacități psihice

Cehii, ca şi sovieticii, au încercat să identifice sursele de energie biofizică, dar cercetările lo nu au fost centrate asupra indivizilor dotaţi psihic. Parapsihologii cehi au emis ipoteza că există mulţi oameni care posedă capacităţi psihice şi că astfel de capacităţi pot fi observabile ca efecte P.K. Cercetarea parapsihologică cehă este orientată pe P.K., probabil ca rezultat al construirii de către Robert Pavlita a generatorilor psihotronici. Cehii cred că utilizarea acestor aparate pentru colectarea şi concentrarea energiei poate crea posibilitatea oricărei persoane să provoace efecte P.K. Deşi, proiectarea şi construirea generatorilor este deosebit de complexă, aceste aparate sunt uşor de folosit şi cer numai o scurtă instruire pentru a se opera cu ele. Acest mod de lucru are două avantaje majore: nu necesită prezenţa unui supervizor, iar efectele fizice observabile, cum ar fi mişcarea sau atragerea obiectelor, servesc ca feedback încurajator, pozitiv pentru subiect. Ruşii şi cehii, aşa cum mai menţionat, utilizează generatoare psihotronice pentru a amplifica câmpurile biofizice. Utilizând această metodă este posibil de a obţine efecte macro-telechinetice. Aceasta are implicaţii strategice pentru Rusia. S-a observat că exploziile nucleare au efecte ciudate, dependente de timp. Astfel, forţa exploziei nucleare se schimbă în funcţie de momentul din zi al exploziei şi de luna anului. Acest lucru nu poate fi explicat de fizica obişnuită. De aceea, dar evident şi din alte motive este un fenomen strict-secret. Prin urmare, deoarece reacţiile nucleare depind de timp şi chiar de poziţia geografică, armele nucleare au diferite randamente la diferite momente de timp. Se pare că cercetătorii ruşi din domeniul războiului paranormal au reuşit să utilizeze psi pentru a modifica desfăşurarea unei reacţii în lanţ într-o armă nucleară. Ei ai descoperit că prin focalizarea telechineziei pe un eşantion radioactiv, rata înjumătăţirii, detectată de un contor Geiger, putea fi schimbată. Cercetătorii sovietici au analizat metodele prin care se putea încetini dezintegrarea uraniului 235 şi a plutoniului, care sunt folosite în armele cu fisiune atomică şi ca detonatori în bombele cu hidrogen. Ei au descoperit că psi putea încetini reacţia în lanţ, astfel că arma nu mai ajungea la masă critică şi nu mai apărea explozia nucleară.

Variabilitatea în timp a randamentului exploziilor nucleare se pare că se datorează efectului pe care pământul, soarele şi alte corpuri cereşti îl au asupra ratei reacţiilor nucleare în lanţ. Efectul Psi este mult mai puternic decât acţiunea acestor câmpuri pe planeta noastră. Aceste cercetări au fost întreprinse în mai mult de 20 de institute. Evaluările pe care le făcea D.I.A. din S.U.A. asupra psi sovietic considerau că psi-războinicii ruşi puteau: „incapacita, de la distanţă, echipamentele militare americane de toate tipurile, inclusiv armele nucleare, cât şi rachetele.” Efectul asupra armelor nucleare al psi a fost unul din cele mai bine păzite secrete. Ingo Swann era capabil să spioneze exploziile nucleare prin RV. Astfel şi-a dat seama că psi-experţii ruşi conectaţi al generatoare psihotronice puteau opri detonarea armelor nucleare. De aceea, Comandamentul american al rachetelor era aşa de îngrijorat. Dacă într-adevăr aşa ceva este posibil, atunci armele nucleare nu mai reprezintă o ameninţare. Ţara care domină războiul paranormal va avea un avantaj enorm în războaiele care vor veni în acest al XXI-lea secol. Atunci când Rusia a oprit folosirea psi între facţiunile rivale (mai precis când Putin şi-a asumat puterea) această nouă democraţie a redevenit o superputere. S.U.A., ca fiind singura ţară vestică care s-a preocupat de dezvoltarea armei psi, trebuie să facă faţă armatei chineze paranormale, corporaţiilor japoneze dotate cu capacităţi psi, precum şi celui mai puternic inamic în acest domeniu, Rusia lui Putin. Forţa care este inima telechineziei ar putea explica fenomenele psihotronice. Formarea unui grup de telepaţi va amplifica efectul telechinezetic. Deoarece efectul nu este simplu aditiv, ci este un efect sinergetic, se pot obţine rezultate deosebit de puternice.

Telechinezia ne poate schimba realitatea

Telechinezia este legată de forţa care provoacă funcţia de stare cuantică să producă evenimente. De aceea, telechinezia se poate folosi pentru provocarea funcţiei de undă cuantică în scopul scimbării manifestării evenimentelor. Astfel se provoacă schimbarea realităţii. Telechinezia se poate de asemenea folosi pentru ca să se inducă câmpurilor biofizice aspecte duale pentru modelarea formelor gândului. Aceasta poate avea ca rezultat producerea nor efecte specifice. Crearea formelor de gând din câmpuri biofizice este prezentată în mii de cărţi de spiritism. Este posibil ca noţiunea de magie să fie ea însăşi o absurditate, dar efectele ritualilor magice sunt în moştenirea noastră culturală. Telechinezia poate fi folosită la schimbarea realităţii. Se prevede ca mari schimbări să se producă în lume în 2013. Cercetătorii ruşi deja au prezentat câteva din aceste schimbări care vor avea loc. Dacă privim câmpul biofizic natural ca parte a biosferei biofizice a pământului, atunci în oceanul inconştientului colectiv, grupări mai mici de câmpuri biofizice se pot coaliza pentru a forma arhetipuri, aşa cum a postulat Carl Jung. Grupuri de telepaţi ar putea folosi telechinezia pentru manifestarea formelor de gând din bazinul arhetipurilor în inconştientul colectiv. Aceste forme de gând pot fi văzute ca noi tipuri de mime, care ar putea infecta populaţia cu noi tipuri de gândire şi acţiune. Deoarece populaţia nu realizează dimensiunea paranormală a realităţii, formele de gând direcţionate, în fapt nişte mime, ar putea afecta starea mentală a unei naţiuni. Astfel ar putea fi conceput un nou sistem de arme sau un sistem de inducere a politicii dorite. Psihotronica a devenit unul din interesele majore ale cercetărilor militare din S.U.A.,Rusia, China, Japonia, Cehia şi alte ţări.

Bibliografie