Drepturile omului, rezultatul unei lungi dezbateri istorice, constituie un domeniu vast, în plină evoluţie şi expansiune, ceea ce duce la o cercetare pluridisciplinară. Dreptul, ştiinţele politice, filosofia, morala, psihologia şi alte ştiinţe sunt chemate să dea contur sintagmei „Drepturile omului". Conceptul de drept al omului s-a cristalizat odată cu evoluţia libertăţilor publice ale omului, care au implicat nu numai proclamarea lor, ci şi garantarea şi protecţia lor juridică[1]. Prin natura sa, conceptul de drepturi ale omului este unul multilateral şi multidisciplinar...
Nu înţeleg în ruptul capului de ce „Jos Guvernul!" este ceva bun pentru imaginea României, iar „Jos Iohannis!" este o tragedie sau o lovitură de stat! În fond, atît Guvernul, cît şi preşedintele sînt rezultatul unor alegeri libere, iar pentru amîndouă instituţiile există cadrul constituţional pentru a fi daţi jos oricînd, fără ca ţara să fie într-un real pericol. S-a întîmplat şi la case mai mari, iar lucrurile au continuat să funcţioneze, unii spunînd chiar că mult mai bine. Ne-am obişnuit în toţi aceşti ani de după 1989 să ne luăm după jurnaliştii de cumetrie ai unor partide sau după...
IV. „Contribuția personală" la schimbarea situaţiei de la Uniunea Scriitorilor, în anul 1987
Cred că suntem singura ţară din lume unde orice s-ar importa va purta ștampila importatorului. Era de mult o poveste cu un fel de concurs internaţional gen „meseria brăţară de aur" la care participă un japonez, un german, un american şi un român. Primul intră în concurs un japonez care face un fir de oţel subţire ca un fir de păianjen care însă rezista la tracţiunea unui portavion echipat complet. Juriul extaziat. Vine americanul ia firul şi îi dă gaură. Câtă precizie!, strigă Juriul. Vine neamţul şi dă filet. Wunderschön! Vine românul şi pune ştampila „fabricat în România." Acesta este un...
Interesul Angliei față de spațiul românesc, în contextul politicii regatului în sud-estul Europei, datează cel puţin de câteva secole, mai exact din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), deci anterior proclamarii Regatului Marii Britanii (Legea Uniunii din anul 1707). În anul 1694 , în timpul domniei regelui William al III-lea și a reginei Maria a II-a, emisarul englez Georg Philipp Schreyer a fost primit la Curtea Domnească, primirea fiind precedată de precauţii pentru a nu fi reperată de iscoadele turceşti. În anul 1702, Constantin Brâncoveanu avea să-l primească, pe lordul...
Trăim, de fapt ne ducem viaţă, între bine şi rău, altfel spus „în lumea pe dos" care ne-a fost dată ori ne-am făcut-o şi ne-o facem, chiar noi, cu mâna noastră, cum se zice. Iar unii, mult mai puţini, întradevăr trăiesc şi cât mai aproape de „oamenii lui Dumnezeu", cum inspirat se spune şi îi au ca model sau se străduiesc să le calce pe urme. Aşa ni se arată a fi vremea prin care trecem din paginile cărţii „Sfinţii de lângă noi" a sociologului şi scriitorului Ciprian Voicilă, care înmănunchează eseuri (şi interviuri) despre „întâmplări, portrete, reflecţii", cum se lămureşte chiar pe coperta...
Zece spații albe în biografia tricoloră a unui „dublu academician" cu trei doctorate neterminate
O „Europă cu două viteze", o „Europe à la carte" (ca la restaurant) sau o „Europă cu geometrie variabilă"? Ce refuzau zgomotos ieri liderii importanţi ai Europei Occidentale, adică numai în urmă cu 5-6 ani, acceptă şi promovează azi cu o comică, falsă înţelepciune. Europa avea şi ieri, are şi astăzi cel puţin două viteze. Avem „Zona Euro" şi „Spaţiul Schengen", şi avem ţări care au încă monede naţionale şi ţări care sunt în afara Spaţiului Schengen. Despre ce vorbeşte azi Jean-Claude Juncker, acelaşi care respingea violent acum câţiva ani orice discuţie despre o Europă cu două viteze ? Capul...
Este gastronomia o artă? Ce fel de artă? E suficient să vezi vitrinele New York-ului, unde, lângă aranjamentele fashion, defilează sumedenii de spectacole gastronomice. Pe orice vreme, gastronomia este regină. Iar acum, în aceste zile de iarnă, a venit un val de caldură oceanică, am intrat deodată într-un februarie văratic, natura a explodat, mulți copaci și-au deschis ochii, unii au și înmugirit, și toate străzile s-au umplut de mii de mese, ocupate de tot felul de boemi, îmbrăcați sumar, ca pe timp de vară. Spectacolul gastronomic aici este peste tot, la fiecare pas, ai impresia că New...
Principiul amestecării puterilor în stat
O oală sub presiune! Asta-i România în acest moment! Iar Iohannis măreşte într-una flacăra aragazului, asmuţind o parte a populaţiei împotriva celeilalte! Koveşi, „capo di tutti capi", este buba cu puroi, care trebuie urgent incizată! Pe Iohannis îl are la mînă sistemul, dar şi el şi şefa D.N.A. au pus statul de drept în pericol, din postura unor curele de transmisie ale unui mecanism din afară, care doreşte federalizarea României. Adevăratele manifestaţii pentru binele poporului sînt cele din faţa palatului Cotroceni. Acolo se cere demisia „nazistului" Klaus Werner Iohannis şi a Codruţei...
În aparenţă, la începutul declanşării Primului Război Mondial, Rusia ţaristă se afla într-o situaţie din cele mai favorabile. Încă de la sfârşitul Evului Mediu, într-un elan cu caracter de unicat în istorie, început iniţial prin recuceriri articulate în jurul Marelui Cnezat al Moscovei şi îndreptat împotriva ocupaţiei mongole, de religie musulmană, Rusia s-a simţit chemată deopotrivă să stabilească un imperiu în serviciul „adevăratei credinţe" ortodoxe, pretinzând statutul celei de „a treia Rome" 
Revoluționarul Vladimir Ilici Lenin - agent al serviciilor secrete germane
Doi înţelepţi şi cărturari români, trec în aceste zile pragul vârstei de 90 de ani: istoricul Dinu C. Giurescu, la 15 februarie şi diplomatul Mircea Maliţa, la 20 februarie. Ambii, membri ai Academiei Române, autori ai unor scrieri de referinţă „atingătoare", cum ziceau istoricii mai vechi, la istoria modernă şi contemporană a ţării, dar şi cu deschideri de folos vital pentru viitorime. Nonagenarii de astăzi sunt prieteni de demult, cu toate că au avut cai diferite în viaţă; cum observă, că editor al lor, prozatoarea Adina Kenereş: „unul stătea pe creastă României, frecvenţa elitele...
Prezent la cea de-a 27-a ediţie a Conferinţei pe probleme de securitate de la München, senatorul republican John MaCain (preşedintele Comitetului senatorial pentru forţele armate), a ţinut un discurs apreciat istoric: „[...] Nu vă faceţi iluzii: trăim timpuri primejdioase!"
Se știe, bâlciul este locul acela unde lumea se duce să râdă. Ba, în dulce spiritul bâlciurilor, aș zice că acolo se duce lumea „să se râdă"! Ei, bine, deși e acolo de când lumea, galaxia noastră nu avea și ea un bâlci. Nu aveau unde „să se râdă" galacticii și galactezele, n-aveau unde să-și facă și ei revelionul la capătul unui an lumină. Acuma au. Cu ajutorul primăriei galactice, au deschis un circ galactic. Arena circului, partea aia rotundă unde se manifestă clovnii și animalele, au instalat-o chiar în buricul României. Cum de au ales tocmai acest loc? Pe de o parte, pentru că, nu-i așa...
Cronica familiei Cantacuzino pomeneşte de o vechime milenară a unei tradiţii aristocratice militare. Alexios Comnen, care a preluat puterea în anul 1081, în calitate de împărat uzurpator, a dorit trezirea unui imperiu în decădere militară. În aceste condiţii apare şi numele familiei Cantacuzino. Ana Comnena, fiica împăratului Alexios I, avea să scrie o lucrare istorică, Alexiada, în perioada anilor 1137-1148, în care pomeneşte de un comandant militar Cantacuzino, care a obţinut mai multe victorii asupra celor care atacau imperiul grecesc
Asistăm, după 1989, la un adevărat asalt asupra conştiinţei românilor prin atacuri la adresa istoriei şi culturii naţionale. România este prezentată ca un stat fără un trecut demn de a fi cunoscut, un stat marginal, târându-se la umbra marilor puteri, supravieţuind prin compromisuri şi trădări. Tinerilor li se inoculează ideea că nu merită să iubească această ţară, fiind lăsaţi fără repere şi fără o perspectivă viabilă. Ca urmare, ei trebuie să creadă şi să promoveze alte „modele", oferite cu „generozitate" din afară, prin O.N.G.-uri şi alte structuri mai mult sau mai puţin specializate. În...
Cazul amiralului Canaris. Un dușman al lui Hitler în slujba lui Hitler. Un nesperat ajutor pentru englezi. De ce nu a dorit Anglia ca războiul să se încheie mai devreme? Churchil a negociat pe tarabă destinul postbelic a milioane de oameni
